Undeva, in Europa…

In timpul inundatiilor din septembrie orasul Tecuci a fost una dintre localitatile lovite de soarta. Asa cum spun cei de pe Sinistrati.info : “de obicei zarva se face in primele zile. Ulterior, zbaterea ramane doar a celor loviti de soarta”. Au venit televiziuni, au venit politicieni sa faca poze si bai de multime, cativa oameni inimosi (altii) au sarit cu adevarat in ajutorul tecucenilor. Dar apoi s-a asternut tacerea. In mai putin de o luna, romanii, prinsi in valtoarea motiunilor, circului partidelor si penibilei pseudo-batalii anticoruptie au uitat.
A ramas durerea, mizeria, frigul, disperarea …
Sa ne amintim de ei. Sa ne amintim ca suntem oameni. Sa ne amintim ce inseamna a fi oameni.

Un gand bun celor care au scris zilele acestea in blogul personal sau au pomenit pe diferite cai romanilor despre situatia actuala a tecucenilor. Poate le trece amnezia si celor platiti din banii nostri, vor lasa putin ’show’-ul si afacerile personale si isi vor face datoria.