As some of you probably already know, Sibiu (or Hermannstadt) is this year, together with Luxembourg, the European capital of culture.
It was an excellent choice, not only because Sibiu is one of the most beautiful cities in Romania and in Europe but mostly because Herr Klaus Werner Johannis is definitely the only mayor in Romania who could fulfill such a task. Some of us still hope that someday he will be the mayor of Bucharest, or ‘at least’ the next Romanian president.

In 2005, 65 members of the Flemish business and academic establishment issued a “Manifesto for an Independent Flanders Within Europe”, crystallizing the terms of the debate over demands for Flemish independence. And this was not the product of the xenophobic extreme right-wing Flemish nationalist party, they were serious people.

Last year Belgium’s public RTBF-TV broadcasted an extremely convincing news bulletin portraying the live break-up of Belgium, a bad joke, as some said. It was not just a bad joke. Not only because the very next day Philippe Dutilleul, the director of the fake newscast, presented the book “Bye-Bye Belgium”, so it was a not very original marketing method (see Orson Welles’ “War of the worlds”), but also because the news flash that Flanders had declared independence and that the Belgian state was breaking apart was credible enough for many Belgian citizens.

Nowadays, for about three months Belgium still has no government, since elections on June 10, in which voters split on ethno-linguistic lines between French-speaking Walloons and Dutch-speaking Flemings. And there are more and more talks about splitting Belgium.

And this happens in European Union, where the ‘integration’ and ‘multilingualism’ are promoted. One of the debate issues is the very heart of EU – Brussels, since the Flemings are asking for more autonomy and to “cut” a bilingual electoral district from Brussels.

But in the same time, the EU capital is also one of the few things that may hold the country together: although Brussels is located within Flanders, it is unlikely that a majority of this overwhelming Francophone city would choose to become part of a new Flemish state.

Va recomand o carte “Enciclopedia Uniunii Europene - editia a III-a, 2007″, Autor: Luciana-Alexandra Ghica, de la Editura Meronia.
Eu am citit varianta 2005 si pot spune ca este destul de bine structurata si reprezinta o baza foarte buna pentru cei care vor sa inteleaga mecanismele institutiilor europene. M-am bucurat sa aflu ca a aparut si varianta actualizata.

Desi anul trecut Germania declara ca nu va permite lucratorilor est-europeni sa le ,invadeze’ piata muncii pana in anul 2011, zilele astea se desfasoara dezbateri foarte serioase privind ridicarea acestor bariere. Cauza: criza acuta de mana de lucru cu care se confrunta economia germana (si nu numai).

Un articol de azi din Gândul face câteva referiri la preferinţele românilor, aşa cum sunt prezentate în Eurobarometrul 67 (Primăvara lui 2007).

In esenţă, ‘încrederea românilor în instituţiile statului, mai exact în Parlament şi în Guvern, este în scădere accentuată, în timp ce încrederea în UE se menţine ridicată. […] Astfel, încrederea în UE s-a menţinut la acelaşi nivel (65%)’, iar, conform Eurobarometrului, încrederea în Parlament şi în Guvern se află în cădere liberă: 19% (in ambele cazuri) faţă de 24% respectiv 27% anul trecut.

Nu este o surpriză, desigur, nici nu pot spune că aceste păreri sunt incorecte. Problema este dacă încrederea deplină a unor conaţionali în Instituţiile Uniunii Europene are la bază argumente reale, daca ‘noi, românii’, ne construim simpatiile în cunoştinţă de cauză sau doar din disperare, pentru că vedem integrarea europeană ca pe un colac de salvare şi ne imaginăm că ‘ei , europenii’ (oare cand vom putea rosti fără să ezităm ‘noi, europenii’?) sunt buni şi cinstiţi şi nu au altă grijă decât să ne scoată pe noi din mizerie. Altruismul european este un mit, totul se negociază, vai de ţara care nu ştie să-şi aleagă reprezentanţi în mult-lăudatele instituţii.

Păi să vedem, sa judecăm prin prisma imaginii unora dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai integrării europene, adevărate simboluri ale istoriei comunitare:

Read the rest of this entry »